“Wrinkles should merely indicate where smiles have been.” Mark Twain
Dacă e luna iulie, atunci e luna sărbătoriţilor! Majoritatea cunoscuţilor mei, cât şi mulţi dintre prieteni sunt născuţi în luna iulie şi o ţin numai în mici chefuri şi urări! 🙂 Şi luna aceasta este şi ziua unei bloggerite foarte drăguţă, dragă mie: Jules. Pentru că e ziua ei, pentru că schimbă prefixul, dar năravul ba ( sper să nu şi-l schimbe pentru că e specială aşa cum este acum) ne-a provocat să povestim un pic despre femeia de 30 de ani. Eu i-aş zice femeia 3.0 pentru că vârsta e o simplă cifră! 🙂
Ţinând cont că mă apropii şi eu de 30 ( mai am doar 8 ani, dar trec repede… ) v-aş povesti puţin despre cum mă văd eu peste aceşti 8 ani, despre cum aş vrea să fiu eu în ochii mei.
În prima instanţă, aş spune că peste 8 ani mă văd femeie în toată firea, cu o carieră solidă în spate, cocoţată pe tocuri de 10 şi îmbrăcată în costume elegante, preferabil cu fuste pentru că le tot evit acum :D. Aş spune că m-aş vedea şi cu un bebe după mine ( maxim 1) şi cu câteva seringi de colagen şi acid hialuronic consumate prin ridurile din jurul ochilor şi de pe frunte.
Pe de altă parte , dacă stau puţin să mă autoanalizez şi să ţin cont de felul meu de a fi, presimt că voi total altfel faţă de cum m-am descris în primul paragraf. Mă văd la fel cum sunt acum: cu bune, cu rele, cu zâmbetul larg şi cu lacrimile de crocodil când dau de greu…. Mă văd tot cu înţelegătorul meu soţ lângă mine şi mă văd la fel de fericită că şi acum. Sau cel puţin la fel de fericită, nu m-aş supăra dacă fericirea s-ar înmulţi! 🙂
Îmi doresc ca peste 8 ani să-i am alături pe toţi cei dragi mie şi să depăşesc cu bine fiecare hop al vieţii! Nu-mi doresc mai mulţi bani, nu-mi doresc mai multe haine sau genţi, ci să pot să îmi îndeplinesc, măcar o pică parte, visurile tinereţii. Nu m-aş supăra dacă la 30 de ani aş fi o doamnă profesoară apreciată şi elevi dornici de a şti mai multe, de a acumula din cunoştinţele pe care eu le-aş împărtăşi cu drag cu ei.
Îmi doresc ca la 30 de ani să mă bucur de fiecare cută de pe fata obţinută prin muncă şi sudoare şi să îmi flutur la fel de mândră că şi acum coama ondulată! M-aş lupta puţin cu firele albe, dar vopseaua întotdeauna le va masca, aşa că şi cu ele o să mă împrietenesc! 🙂
Din punctul meu de vedere, la 20, la 30 sau la orice vârstă contează să rămâi tot TU! Contează să pot să fiu eu însămi, poate aş cere puţin mai multă răbdare şi un strop de calm. Nu contează ce haine am purta, cât de înalte sunt tocurile şi cât de scumpe genţile, important este să ne păstrăm unicitatea, felul fiecăreia de a fi şi puterea cu care zâmbim când viaţa ne încearcă.
Nici toate injecţiile din lume şi nici toate operaţiile estetice nu m-ar face să mă simt mai împlinită şi mai fericită dacă personalitatea mea s-ar şterge şi nu i-aş mai avea alături pe părinţi,bunici, soţ şi prieteni. Le-aş mulţumi celor 30 de ani că m-au ajutat să descopăr mici bucurii, că mi-au oferit ocazia de a încerca bunele şi relele şi de a trece peste ele cu mai multă înţelepciune şi calm decât la 20.
Ca să nu mai lungesc vorba articolul, îi urez Iulianei la mulţi, mulţi ani şi multă sănătate! Draga mea, să nu te schimbi niciodată, să rămâi la fel de zâmbăreaţa şi să îţi păstrezi buclele jucăuşe! 🙂 Îţi doresc să o egalezi, ba chiar să o depăşeşti pe străbunica mea, care împlineşte pe 8 iulie 92 de ani! De la ea am învăţat că vârsta e doar un număr menit să arate experienţa de viaţă pe care o avem, înţelepciunea pe care o acumulam pe toată durata existenţei noastre.
Voi, dragile mele, cum vedeţi vârsta de 30 de ani? S-ar schimba ceva sau aţi rămâne tot voi – aceeaşi personalitate şi cu puţin suflet de copil?
O zi minunată să aveţi,
XOXO, Cossa
Cossa's Blog 
ce mai comentam: