Category Archives: Din suflet

Unde am disparut in ultima vreme

Bună ziua sau bună seara,

Vă zice Cosmina cu mâna tremurânda pe tastele laptopului.
Vă întrebați ce am mai facut, de ce nu am mai scris? Mie mi-a fost dor de voi, mi-a lipsit sa va scriu câte în lună și în stele, despre ce mai fac eu si ce mai facem noi…

Cu ce am fost ocupată?

Păi, în primul rând, cu una bucată toddler. Filip al meu are aproape 16 luni! Suntem deja intr-o perioadă cu mers, alergat, reorganizat de 10 ori pe zi casa, ieșit la locul de joacă de 3 ori pe zi. O să urmeze o serie de articole despre viața mea cu acest minunat bebeluș!

În al doilea rând, cu jobul. Da, cu  jobul! Pe  1 septembrie am reluat munca,dar schimbând locul. Am dat examenul de titularizare, am luat o notă bunicică si m-am mutat la o școală de stat. Nu avem enorm de multi copii,dar tot avem lucrări de corectat, copii de ghidat si muuuulteee hârtii pentru inspectorat!

În al treilea rând, am început să dau kilogramele din timpul sarcinii jos si îmi ocup 2 seri pe săptămână cu lecții de KangooJumps. Apropo de Kangoo Jumps, vă recomand sa o căutați pe Alexandra Tănăsoiu – e cea mai mișto profă din câte am întâlnit! Are cursuri si in București, și in Domnești si în Ciorogârla. Scoate untul din noi si vreau să ii mulțumesc din suflet!😍

Acum vă întreb pe voi: ce faceți, cum ați petrecut zilele libere? Despre ce vreți să mai scriu?

Vă pupăm,
Cossa&Filip

Advertisements

Nasterea la Maternitatea Polizu – experienta mea

Ţineţi minte că acum aproape 8 săptămâni scriam în articolul de aici că abia aştept să vină bebe şi să îl văd? Ei, la câteva zeci de minute după publicarea articolului au apărut nişte dureri şi,la câteva ore, şi bebe. Dar hai să vă povestesc mai jos cum a decurs totul.

Ca o scurtă recapitulare, alegerea mea a fost să nasc la Maternitatea Polizu din București. Aici nu îţi poţi alege metoda naşterii, regulă generală a spitalului fiind să se nască natural acolo unde e posibil. Tocmai bine, căci natural aş fi vrut şi eu.

maternitatea-polizu-inchisa-cel-putin-pana-luni-18488613

Pe 18 august, undeva după ora prânzului, au început să apară dureri în zona spatelui. Nu m-am panicat, căci nu mă gândeam că aș naște la 38 de săptămâni şi 4 zile. În câteva ore durerile s-au agravat şi am decis pe la ora 18 să merg la camera de gardă, acestea fiind şi recomandările medicului meu.

Ajunsă la camera de gardă, m-am prezentat, le-am explicat doamnelor de acolo de ce am venit, cine sunt şi pacienta cui sunt. Toate asistentel au fost foarte drăguțe şi medicul de gardă a venit foarte repede, chiar dacă nu am dat nimic. M-am urcat pe masă, medicul m-a consultat şi mi-a făcut o ecografie pentru a vedea şi starea bebeluşului. El era foarte bine, puls şi poziţie ok,însă nu începuse travaliul, eram în pretravaliu, nefiind dilataţie sau dureri regulate. Decizia a fost să rămân internată timp de 48 de ore pentru a vedea cum evoluează totul şi dacă se declanșează naşterea. Zis şi făcut!
Am primit o cămașă de noapte cu floricele şi am mers către salon. Salonul 11 de la etajul 3 era foarte curat şi îngrijit. Mai erau 3 persoane acolo, toate gravide, foarte liniştite şi de treabă. Iniţial, mi s-a căutat un loc într-o rezervă, dar nu era nimic liber. Menţionez că şi aici toată lumea a fost drăguță, chiar dacă nu am dat nimic.

Pe la ora 00:15 am simţit o contracţie ciudată ca şi cum aş fi vrut să împing,dar am stat liniștită. Nu a durat un minut şi a început să curgă lichidul, pe scurt, mi s-au rupt membranele (apa). Am anunțat asistentele,care au chemat medicul de gardă şi au anunţat şi medicul care mi-a urmărit sarcina. După consultație am fost mutată în sala de naşteri pentru a monitoriza bebeluşul şi contracţiile.
Am intrat la ora 00:41 în sala de travaliu nr 2 şi mi s-au pus electrozii pe burtă. Asistentele au fost mega drăguţe şi aici şi medicul de gardă a comunicat mai departe starea mea.

La ora 06:30 a venit medicul meu şi,în urma consultaţiei, s-a decis că cel mai indicat e să îmi facă cezariană. La Polizu nu se fac cezariene la cerere, ci doar unde e cazul. Ținând cont de faptul că nu mi s-a dilatat colul şi pierdusem lichidul, cezariana a fost opţiunea cea mai bună.
La ora 11 şi un pic am intrat în sală, pe 19 august 2016 la ora 11:35 am auzit scâncetele bebeluşului. Mi s-a făcut anestezie parţială de tip rahie; nu am avut probleme de la ea,am putut sta trează pe tot parcursul operaţiei, dar acoperită cu un câmp care îmi bloca vederea către abdomen. Doamnele asistente de la ATI au fost chiar ok, la fel şi doamnele infirmiere. Am stat în salonul de la ATI până a doua zi la 6 a.m. şi nu am avut incidente neplăcute.

Am fost mutată apoi la salon la etajul 3. Am fost internată într-un salon de 3 persoane, foarte curat, dotat cu televizor, cuptor cu microunde, baie proprie şi aer condiţionat. Am avut norocul de a sta doar cu o singură colega în salon, foarte drăguţă şi cu o fetiţă minunată! Asistentele au fost foarte amabile şi au vorbit foarte frumos.

Ajunsa la saloanele cu copii, trebuie să mergi dimineaţa şi seara la toaletă, care înseamnă curăţare a intervenţiilor chirurgicale, indiferent dacă e cezariana sau epiziotomie. Compresele au fost sterile şi substanţele în termen de valabilitate.

Pentru că în salon copilul sta cu tine, se primesc vizite şi de la asistentele de la neonatologie şi medicul neonatolog zilnic. Dimineaţa, copiii sunt cântăriţi, apoi li se face duş, apoi vine neonatologul la vizita şi seara urmează al doilea dus pentru copil. Asistentele ne-au ajutat foarte mult cu poziţionarea copiilor la sân, sfaturi despre alimentaţie, poziţionarea la baie şi hrănire cu lapte praf unde a fost cazul. Doamna asistenta Ionela e tare simpatică! 🙂

Există şi o cameră de muls pentru cine vrea să meargă. Eu nu am fost, dar am înţeles că se face bon de muls de la medicul curant sau cel de gardă şi poţi merge la etajul 2, unde sunt pompele de muls. Dacă o să aveţi nevoie nu ezitaţi să întrebaţi asistentele sau infirmierele, vă vor informa ele despre cum se procedează.

Am fost externata marţi, adică după 4 zile. În căzu naşterii naturale se face externarea după 48 de ore, iar la cezariana după minim 72 de ore dacă nu sunt probleme.

Ce trebuie să ţinem minte:

  • nu se fac operaţii de cezariana la cerere;
  • atât saloanele cât şi băile sunt foarte curate;
  • copiii sunt îngrijiţi foarte bine până ajung salon şi stau cu tine;
  • trebuie să aduci de acasă pampers şi hăinuţe ( pentru cine vrea să îi îmbrace, nu e obligatoriu, altfel îi înfaşă );
  • personalul este bine pregătit şi acţionează când este nevoie;
  • se respectă programul de vizite şi copiii sub 12 ani nu au voie să intre.

Per total, pentru mine a fost o experienţă in regula, ba chiar am fost încântată de calitatea serviciilor. Repet, asta este experienţa mea persoană, nu ştiu dacă altcineva e de aceeaşi opinie, nu ştiu dacă totul a fost atât de ok pentru că am fost pacienta managerului sau pentru că aşa e la Polizu.

Dacă vreţi să mă întrebaţi ceva sau vreţi să împărtăşiţi cu celelalte cititoare experienţele voastre, vă invit să scrieţi în rubrica de comentarii.

Eu şi bebe vă îmbrăţişăm,

XOXO, Cossa

Trimestrul al III-lea de sarcina – experienta mea

Iată-ne ajunşi la termen! Avem 38 de săptămâni, aproape 39, deci 9 luni şi ne pregătim de momentul naşterii! Dar, până atunci, haideţi să vă mai povestesc un pic despre experienţa mea din ultimele 3 luni de sarcină.

Trimestrul 3 tine din săptămâna 28 până în săptămâna 40, eu împlinind 40 pe 28 august. O să vedeţi că mai auziţi săptămâna 42, sarcina putând fi extinsă cu 2 săptămâni după termen dacă bebe nu vrea să iasă. Trimestrul 3 este perioada în care copilul ia în greutate, i se dezvoltă foarte mult organele şi începe să lovească mai des şi cu mai multă putere. 🙂

fetal_diagram_growth_whole_preg

Şi acum să vă povestesc şi cum am trecut eu prin aceste 12 săptămâni!

O să încep cu tratamentul: acelaşi acid folic de 5 mg, Magne B6, Elevit şi, pentru toată săptămâna 39, ovule Polygynax 1/zi pentru a evita infecţiile sau candidoza până în momentul naşterii.

Nu a fost cazul să mai fac analize, doar mi-am monitorizat tensiunea la câteva zile şi mi-am măsurat glicemia de 2 ori. Nu au fost anomalii şi am trecut cu bine de preeclampsie şi diabet gestaţional. Am mers la control la 4 săptămâni şi abia la 36 săptămâni m-a chemat la 38 şi la 39. Am făcut ecografiile normale, exceptând morfologia din săptămâna 29. Ni s-a spus că bebe se dezvoltă normal, are organele aşezate unde trebuie şi va lua în greutate până aproape de momentul naşterii.

Ultimele 3 luni de sarcină sunt o perioadă minunată, dar şi un pic dificilă!

E frumos să simţi cum copilaşul îşi mişcă picioruşele cu putere, reacţionează la vocea ta sau cum se mişca când aude muzica! ❤ Nimic nu se poate compara cu emoţiile pe care le-am avut când l-am simţit lovind cu putere pe muzica de la radio şi reacţionând la vocea mea şi a soţului. Ba chiar îi place foarte mult când ieşim să ne plimbăm seara prin parc şi aude voci de copii şi multe râsete în zona de joacă! ❤ Dacă mi-ar fi povestit cineva că se emoţionează de la astfel de lucruri aş fi zis că i se pare, dar, simţindu-le pe pielea mea, pot să vă spun că totul e real, vă emoţionează orice mişcare, orice vibraţie a burticii!

THIRD TRIMESTER TRIMESTRUL 3 SARCINA PREGNANT

 

Deşi trimestrul 3 e o perioadă frumoasă, sunt şi câteva minusuri…. Nu ştiu dacă toate le-aţi întâmpinat, dar o să vă povestesc un pic despre ce dificultăţi am întâmpinat eu.

Vergeturi

Burtica creşte şi tot creşte şi pielea trebuie să se întindă, aşa că vergeturile nu au întârziat să apară. Degeaba m-am tot dat cu creme şi uleiuri super, mega hidratante, cu natura nu mă pot pune şi mi-au apărut câteva vergeturi. Nu mă supăr, până la urmă mi-am asumat acest lucru când am rămas însărcinată şi nu regret! Le port cu mândrie, sunt dovada că 9 luni am avut un bebeluş foarte iubit în burtica.

Umflarea picioarelor

Cu cât bebe creşte cu atât se măreşte şi burtica şi începe să apese pe nervi şi să fie tot mai greu de susţinut de corp. E posibil, după cum am experimentat şi eu, să vi se umfle picioarele în zona gleznelor şi articulaţiile mâinilor. Pe mine m-a ajutat mult consumul de apă, mai ales că au fost şi zilele acelea caniculare şi reţineam mult lichid. Recomandarea medicului a fost să mă odihnesc cu picioarele ridicate şi să evit să merg prin soare.

Dureri de spate

Pentru că burtica se tot măreşte şi bebe coboară în ultima lună de sarcină, se schimbă centrul de greutate şi presiunea exercitată asupra coloanei, aşa că apar durerile de spate. La mine au apărut abia în săptămâna 32 din ce în ce mai ascuţite. Am evitat să iau pastile, doar No Spa în ultimele 2 săptămâni pentru că s-au intensificat. În rest, am încercat să stau întinsă şi să ţin duşul cu apă caldă direct pe zona respectivă.

Insomnii

Nu ştiu câte dintre voi s-au confruntat cu insomniile în ultimele 2 luni de sarcină, dar la mine au apărut ca din senin. Eu am tot încercat să fiu activă, am mers pe jos, m-am plimbat şi erau seri în care simţeam că mi se închid ochii de somn… mă puneam în pat, adormeam şi mă trezeam super odihnită fix în toiul nopţii! Se pare că 4, 5 ore de somn pe noapte sunt de ajuns pentru organismul meu. Tot încerc să stau cuminte în pat că poate mai adorm, dar se trezeşte bebe şi începe să se mişte …. Nu am găsit leacul minune pentru aceste insomnii, doar am stat întinsă la televizor în cursul zilei.

Nerăbdarea

Dacă timp de 38 de săptămâni am stat cuminte şi am asteptat liniştită să vină momentul naşterii, acum sunt ca pe ace! Nu mai am răbdare să îl văd, să îl ţin în braţe şi să îl hrănesc! Abia aştept să văd ce culoare are ochii, cu cine seamănă şi cât de mult va dormi! ❤

pregnant baby bump third trimester trimestrul 3-horz

Despre dietă şi luare în greutate nu am multe de spus. Am continuat să mănânc fără prăjeli, grăsimi, sare şi dulce aşa cum povesteam aici şi aici şi aveam în plus în săptămâna 32 aproape 8 kg. Am mâncat ceva mai mult pepene pentru că aveam arsuri foarte des, sarcina fiind sus şi îmi apăsa stomacul. Nu am poftit la nimic, doar am trişat de câteva ori cu o mică îngheţată. 😀

Acum avem bagajul pentru spital pregătit, aşteptăm să se declanşeze momentul mult aşteptat şi să pornim din loc! Vă ţin la curent pe Facebook despre cum decurg ultimele zile şi o să revin cu un articol despre naşterea la Maternitatea Polizu.

Vă îmbrăţişăm cu drag,

XOXO, Cossa

Recoltarea celulelor stem – pro sau contra?

Sunt aproape 5 luni de când în burtica mea și-a făcut cuib un mic bebeluș. Un bebelus cam năzdrăvan, aș putea zice după cât se mișcă 🙂 Și pentru că mami și tati îl iubesc deja foarte mult si așteaptă cu nerăbdare să-l țină în brațe, vrem ce e mai bun pentru el, așa că a pornit marea discuție și aventură cu recoltarea celulor stem.

Înainte de a iniția discuția, hai sa vă spun câteva cuvinte despre celulele stem, atât cât am reușit eu să înțeleg.

Ce sunt celulele stem si pentru ce se folosesc?

Sunt celule nespecializate care se pot înmulţi prin diviziune celulară după o perioadă lungă de conservare şi se pot transforma şi cultivaastfel încât să formeze ţesuturi.

Ele se pot împărţi în două  categorii:

Celulele stem embrionare (CSE) pot da naştere oricărui tip de celulă/ţesut şi se pot obţine din ţesut embrionar.

Celulele stem adulte au o capacitate de diferenţiere ceva mai limitată şi pot da naştere unor celule ce vor forma diverse ţesuturi (ţesut hepatic, celule sangvine, ţesut nervos, ţesut osos, etc).
image

Din cordonul ombilical se recoltează două tipuri de celule stem:

  • Celulele stem hematopoietice, recoltate din sângele cordonului ombilical şi
  • Celulele stem mezenchimale, recoltate din peretele cordonului ombilical, mai exact din gelatina Wharton.

Celulele stem hematopoietice se pot folosi în tratarea unui număr de peste 70 de afecţiuni, în special ale sângelui.

În urma unor transformări, celulele stem mezenchimale pot regenera ţesuturi (miocard, ţesut hepatic, epidermic etc) si pot ajuta la vindecarea diverselor boli.

În viitor, se zice ca celulele stem se vor putea folosi în cazuri de deteriorare a Sistemului Nervos Central ( Parkinson, Alzhaimer, scleroza multiplă, leziuni pediatrice cerebrale), boli autoimune, diabet.

Un mic rezumat:

Așadar, celulele stem sunt celule recoltate la naștere din cordonul ombilical, care ar fi necesare in tratarea unor boli  ca leucemiile, Parkinson, Alzheimer, anemii si diverse forme de cancer. Introducerea lor in organism se face prin transplant cu șansă de 100% la aceeași persoană și de 50% la rude.

Teoretic, sună bine, chiar foarte bine! De când am aflat că sunt însărcinată ne-am tot gandit  la posibilitatea asta, am citit cât am putut despre celulele astea minune și cum copilul nostru ar putea beneficia de ele în cazul in care, Doamne ferește!, ar avea nevoie de ele.

Ce trebuie să știm e ca recoltarea lor nu este decontată de CNAS, ci kit-ul trebuie plătit integral de părinți + o taxă pentru depozitarea lor într-o bancă specializată. Prețurile sunt în jur de 1500 -2000 euro. Nu setiu daca e mult sau puțin pentru sănătatea unui copil, dar nici nu putem ști cât de sigură e recoltarea și cât de bine se face depozitarea…..

Ne aflăm în punctul în care firmele cu recoltarea îmi trimit mail-uri peste mail-uri, o mămică a unei eleve face lobby ori de câte ori mă prinde pentru firma la care lucrează pentru a fi de acord cu recoltarea celulelor stem, iar doctorul la care merg a avut cam aceeași opinie cu a mea: donarea, care e mult mai sigură si gratuită.

Eu, NOI ca părinți, ca să mai credem, cum să mai procedăm? Totul sună așa frumos când te abordează reprezentantul vreunei firme, dar mă ia cu fiori când imi aduc aminte de scandalul de acum 2 ani cu probele mutate fără acordul sau înștiințarea plătitorilor sau aruncate pe camp…

Voi ați apelat la acest tip  de servicu sau ați apela? Chiar am nevoie de sfatul vostru sincer…. Nu va sfiiți sa vă scrieți opiniile, chiar avem nevoie să mai “auzim” și pareri impartiale.

Vă îmbrățișez cu drag,

XOXO, Cossa

La multi ani, 2015!

E deja 2 ianuarie…. Doamne, cât de repede trece timpul! Parcă ieri era iunie şi mă bucuram de razele calde ale soarelui de vară, iar acum e iarna în toată regula. Nămetii ne întâmpină la fiecare pas, ba chiar am petrecut Revelionul la -23 grade Celsius. Ciudată vreme….

ianuarie 2015

Peisajul din curte

Dacă e ianuarie înseamnă că a mai trecut un an. A trecut un an şi cu bune şi cu rele, plin de momente frumoase, lacrimi de fericire şi de tristeţe, dar încărcat cu emoţie şi persoane dragi! Dragă 2014, nu ai fost un an perfect, dar ai fost un an plin de multe întâmplări interesante, un an bun şi cu de toate pentru toţi!

Deşi îmi place să scriu despre tot ce e frumos, nu îmi doresc un ocean de cosmetice de la anul 2015. Îmi doresc un an bun, dar mai bun decât 2014. Am de trecut cu brio nişte examene importante, aşa că vă rog să îmi ţineţi şi voi şi 2015 pumnii bine strânşi! Îmi doresc ca în noul an să am parte de şi mai multe momente frumoase petrecute alături de cei dragi şi îmi doresc elevi puşi pe treabă! Îmi doresc din tot sufletul să depăşesc momentele depresive, ba chiar să nu mai existe în acest an! 🙂

Nu aş spune nu câtorva produse cosmetice, dar dorinţa parcă nu mai e atât de mare cum era acum un an, doi. Ce-mi doresc foarte tare e să am mai mult timp pentru blog! Am idei multe şi chiar articole gata scrise, dar nu am timp pentru poze…. Seara e mult prea întuneric pentru a vă arăta ceva concludent.

Iar vouă, dragile mele cititoare, vă doresc un ocean de lucruri şi momente frumoase, un infinit de zâmbete şi multe lacrimi de fericire! Vă îmbrăţişez cu drag şi cu căldură şi vă doresc un an nou plin de realizări!

Voi ce vă doriţi de la 2015?

XOXO, Cossa

XMas Tag – Cand Sarbatorile Vin!

În fiecare an aştept cu nerăbdare perioada Sărbătorilor. Nu mă încântă nici zăpadă, nici multitudinea de cozonaci din bucătărie, ci aştept cu nerăbdare să ne strângem toţi în jurul mesei, să depănăm amintiri din copilărie, să vorbim şi să râdem până târziu în noapte.

Nu am fost niciodată fană reuniunilor, dar nu aş putea zice pas unei adunări în familie. Cu bune, cu rele ei mă ajută să îmi adun energie pentru încă 12 luni, mă încurajează şi să sprijină fără a mă critica. Crăciunul este cam singura sărbătoare pe care reuşim să o petrecem împreună, la bunici. Şi părinţii mei au liber, naşii, noi concediu, iar mămăiţa şi tataie ne primesc cu braţele deschise!

Nu avem cine ştie ce petrecere de Crăciun, doar împodobim bradul, îl aşteptăm pe Moş Crăciun şi stăm în pijamalele cu reni până târziu. Nu e nimic mai relaxant decât a sta de vorbă despre cum a fost anul cu o cană de cafea în mână şi în pijamale! ♥

Dacă se anunţă vreo vizită pe la mama soacra sau vreo rudă mai bolnăvicioasă, trag pe mine ori o rochie lejeră sau o pereche de jeanşi conici şi un machiaj foarte natural. Uitaţi ce puţine lucruri am luat în portfard:

xmas tag

În noaptea asta ne va vizita Moş Crăciun, aşa că vă doresc să vă aducă multă răbdare, iubire, fericire, sănătate şi spor în ceea ce faceţi!

Ani, ţie îţi doresc multă linişte şi spor în realizarea obiectivelor;

Dana, îţi doresc mule clipe frumoase alături de cei dragi şi spor la clienţi;

Monica, Moşu’ să nu te găsească corectând, ci încercând nuanţe noi de ruj;

Ioana, draga mea, vreau ca Moş Crăciun să îţi aducă multă răbdare şi chef de probat;

Ira, Moşu’ să îţi lase un concediu memorabil şi plin de clipe minunate;

Mirabela, îţi doresc că sub brad să găseşti multă iubire, linişte şi un munte de produse cosmetice;

Camelia, îţi doresc ca Moşul să te aducă mai aproape de acea pace interioară şi multă, multă iubire;

Pandora, draga mea, sper şi eu că Moşu’ să îmi aducă cele două nuanţe OPI ♥ L-aş ruga să iţi lase sub brăduţ multă pace, multe momente frumoase şi un munte de cosmetice şi răbdare pentru a le testa!

Vă pup, vă îmbrăţişez cu drag şi îmi doresc ca Moş Crăciun să vă lase sub brad tot ceea ce vă doriţi! :*

XOXO, Cossa

Daca v-a placut acest articol ma puteti urmari si pe Facebook, Bloglovin, Twitter sau Instagram.

Cum si de ce am renuntat la fumat

AM fost fumătoare şi fumătoare înrăită, chiar. M-am apucat de fumat prin clasa a 9a şi greu a fost să mai las ţigară din mână, îmi plăcea gustul uşor amar al tutunului, modul în care ţineam ţigara în mână, senzaţia pe care mi-o inducea fiecare ţigară fumată.

La începutul anului ajunsesem să fumez un pachet de ţigări într-o zi. Adică 20 de ţigări nu pufăite, ci consumate în plămânii mei şi pe banii mei. Dar nici banii şi nici starea plămânilor nu m-au determinat să renunţat la fumat, încă îmi plăcea gustul de tutun.

No_Smoking_Poster_by_ggarvin3Într-o seară, după o ieşire cu fetele prin oraş, am ajuns acasă. Soţul meu nu e fumător şi a exclamat:” Vai, în ce hal miroşi! Parcă eşti scrumieră!”…. Nu am pus la suflet ce a zis, ştiind că el nu e fumător şi niciodată nu i-au plăcut ţigările. Ciudat m-am simţit când elevii de la meditaţii se strâmbau pentru că miroseam tare a tutun.…. Dar nu suficient de ciudat încât să renunţ de tot.

În luna februarie am zis că e cazul să slăbesc ( poveşti aici ) şi am încercat să alerg pe bicicletă şi puţin cardio. Păi ce să alergi!? Că după 5 minute de pedalat scosesem limba mai rău că un căţel în deşert şi nu găseam suficient aer încât să respir un pic. Am zis gata şi am aruncat pachetul de ţigări la gunoi. Am renuntat brusc, fara frica sau fara pofta de tutun.

ŞI m-am simţit bine de atunci! Am ieşit la alergat pe Dig, am reuşit să pedalez 40 de minute şi am făcut cardio de 3 ori pe săptămână. Nu mai zic cât de frumos îmi era tenul! ♥ Gata cu aspectul obosit, pori încărcaţi şi puncte negre, parcă descoperisem o apă sau vreo cremă minune!

Am vorbit un pic la trecut pentru că pe 27 august m-am gândit să mă reapuc de fumat. Nu am un motiv clar, ştiu doar că simţeam nevoia să aprind o ţigară şi trag din ea. Zis şi făcut! Am reînceput să fumez, dar nu a durat prea mult. După o lună de ţigări, mi-a reapărut gastrita şi senzaţia de greaţă şi balonare după fiecare ţigară trasă în proprii plămâni. Am aruncat din nou ţigările şi am considerat că e un semn divin să renunţ la acest obicei nesănătos pentru tot restul vieţii. Am renuntar iarasi brusc tratament sau alte prostii.

Nu vreau să vă ţin morală despre efectele asupra organismului, sunt convinsă că deja ştiţi. O să vă spun doar să vă gândiţi la consecinţele pe termen lung asupra voastră şi asupra modului în care suntem percepuţi de cei din jur. Fumatul nu e sănătos, nu aduce nimic bun şi nu e nici ceva special, e doar o cale mai rapidă spre un moment întunecat.

vbbggfbff

VOi sunteţi fumătoare? Aţi încercat să renunţaţi fumat? Cum să motivaţi să nu aprindeţi ţigara şi să trageţi din ea ca şi cum ar fi ceva fermecat?

O zi superbă vă doresc,

XOXO, Cossa

Daca v-a placut acest articol ma puteti urmari si pe Facebook, Bloglovin, Twitter sau Instagram.

%d bloggers like this: